|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Nothing sought Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-09-23 | [This text should be read in romana] |
Cum ne ștergem ochii de pe față
De imaginea pe care o poartă când Se murdăresc cu ceea ce privesc în oglinda Unde se descoperă pe sine ca sine mai vechi Decât sinele pe care din sine-l caută? Și în ce fel golim golul ce înaintea lor se cască Privirii unde se aruncă spre a-și descoperi soartă, Dacă menirea le este scrisă înainte a deveni Nesfârșirii sfârșire și vederii lor hartă? Mă uit în oglindă unde, de fapt, mă privesc pe mine Cu toate dimensiunile ființei mele care se prefac Că rămân în privirea cu care azi, ca un mâine, Își privesc în oglindă adâncuri ce se desfac. Sunete de fruct ce cade răscopt din ramul fecund În inima din interiorul cărnii în care plutesc. Zvâcnire a pasului ce întins peste prund Din sine ca val din valuri sporesc. Pe fața noastră, ca într-o oglindă, ochii caută Spații în care să se întâlnească ca o zi cu o seară. Privirea lor, mă întreb, cu ce am să o șterg Când de prea mult privit e murdară?
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy