pe plaja inundată de tăcere,
urmele pașilor dezvăluie câteva
versuri stinghere -
imagini oglindite pe
geamul ușilor de la intrare.
nu e nevoie să deschizi sipetul,
aroma amintirilor te-nlăcrimează.

sub bolți din piatră
năpădite de iedera roșie,
mușcatele încă mai luminează depărtările.
zefirul
agață alge albastre
de pavilioane și
șeslonguri goale.

soarele
nu se mai simte-n largul lui.
cârduri de berze compun
pe-al cerului zăplaz
epistole de bun rămas.
la mal,
printre steluțe de mare și scoici,
un arcuș de vioară
dă glas singurătății.

ploaia coboară ușor de pe catarge
stropii șterg din priviri obosite
datorii, despărțiri și regrete...
și-n răcoarea îmbătătoare a gutuilor,
ne pitim
lângă inima lui Basho,
să-ascultăm împreună
cântecul astrelor.