Prăbușit pe pieptul bucuriei
îmi închei alergarea de dimineață
înainte ca lumina să-și înfigă colții
în ochii mei.
Totul în jur vibrează
pentru că tot ce contează
în mine pulsează.

Într-o clipită se unesc într-o explozie
venele cu sângele fierbinte,
sudoarea sărată din tâmple,
scrâșnetul dinților, tremuratul picioarelor
și mulțumirea din suflet.
Aici nu mai rămâne nimic.
Aici era totul.

Ziua nici n-a început
și deja m-a aruncat pe-o grămadă de vise.
Dacă mă întorc înapoi
pe traseul alergat,
se-ntoarce și timpul cu mine?