femeia aceasta ține loc de bună ziua
de un scaun la biserică
și de un surâs pașnic

își schimbă pălăria după anotimp
ba nu
după ziua din săptămână
și rujul la fel

ne știe pe toți ăștia cu păcate
după numele și locul unde ascultăm slujba
ca pe mântuirea cea de pe urmă

uneori mă îmbrățișează
îmi spune că mă iubește
eu sunt la mare distanță dar ea
e aproape un înger pierdut în lume
și mi se face milă
îi aranjez aripa căzută
îi promit că vin și mâine

dar minciuna învinge

împarte în liniște pomelnicele la sfânta liturghie
cum și-ar împărți trupul în nouă vieți
zâmbind

îmbrăcată în doliu