mi-e dor de vacanţă
să picur nisipul în palme
să îl fac clepsidră
să mă opresc pe malul albastru
așezând cerul la capătul gleznei

mă întreb cât va ţine lumina
cât vom împleti vântul
ne imaginăm clipa
ca pe o mamă ce rămâne mereu
apoi ne cuibărim unu-ntr-altul
teama miroase a scoici desfăcute.