Suntem ceea ce suntem precum sunt sticlele de vin
Pe care le alege Dumnezeu din pivniță să le împartă
Cu ucenicii Săi la Cină când are să le povestească
Despre ceea ce urmează să fie atunci când
Nici unul dintre noi nu o să mai fim.

Din pivnița pe care tot El a construit-o și în care
Și-a rânduit rafturi pe care să matureze vinul
Așezat în sticle ca pe ramuri ciorchini
Crescuți de vița-de-vie prin ramuri.

Fiecare zi pe care o trăiesc o simt ca pe răsucirea
Dopului destupat din sticla în care vinul sta
Și care acum curge la fel cum prin vine
Din sine sângele ce din risipirea
Curgerii interior îmi devine.