O scânteie, un fior, o adiere parfumată
Floare de colț răsărind chipeș dintr-o stâncă
Topește piatra sculptând alb imaculat

Cresc aripi hoinare tremurând despletit
Lumea se-nchide afară înghesuindu-se mut
Privirea nudă șoptește alunecând strălucitor
Timpul sintetic dispare curgând imprecis

E primăvară-n tot înflorind expansiv
Albastrul îmbată frenetic colorând sufletul
Buze flămânde freamătă-n roșu aprins
Lipindu-se dulce-amestecat frământă cu sete
Pătrunde gustul torid aleargănd năpustit

Mâinile caută mâini înfrigurat
Strâng trupuri fuzionând unic
Focul se-aprinde clocotind vulcanic
Lumina crește infinit orbind cerul
Împăcat, soarele fuge reflectând selenar

E-acel ceva, imprecisă chimie
Fluture curcubeu zburând intempestiv
Anotimpul fraged-obsesiv împăcat cu viitorul
Pășește fără ezitare
E timpul să cobori din nicăieri