Tu stai sclifosită, ca râmă-n cârlig.
Pe stradă doar vântul îmi ține de frig.
În ochi să-ți fiu zbor și-n păr anotimp,
Pe stradă doar vântul nu spune nimic.

Nu spune nimic, doar tace timid.
Tu, lună pătrată, gând însuflețit.
Sărut pe pământ, uitare de chip,
Unire de lut, vărsat de nisip.

Mă ții demult uitat în tăcere,
Ca vântul ce umblă prin gând.
Iubirea se stinge, nu piere,
Rămâne în tine, adânc.

Am vrut să cunosc, temeinic, prin simțire.
Am ajuns să-ți fiu doar o amintire.