Într-o zi, adevărurile bidimensionale scrise pe papirusuri, palimpseste sau anonime formate A4 au devenit inutile, inestetice și, mai ales, inegale.
Bibliotecarii au fost obligați să curețe rafturile. În fiecare dimineață, enervant de punctual, sosea camionul cu prelată soioasă și un șofer mustăcios.
Acesta ridica marfa înjurând de cât de multe adevăruri au putut să producă oamenii aceștia, triști în definitiv în toată scurta lor existență

Noaptea fumul de la groapa de gunoi arunca peste oraș un miros fetid de Platon amestecat cu resturi vegetale, tampoane și mâncare stricată.

Câțiva întreprinzători și-au dat seama de oportunitatea ivită și au început să execute în fabrici și uzine noi tipuri de adevăruri. Tridimensionale, ieftine și utile.
Cu centrul de greutate aflat în exterior
ca să nu mai poată fi așezate pe vreun raft sau pe măsuța cu mileu și astfel să apară simțul proprietății. Pentru a micșora costurile de producție și risipa, adevărurile au fost fabricate în serie, se consumau la comun și puteau fi feliate atât de subțire încât deveneau transparente.

O legendă urbană spune că un zidar a pus firul de plumb și le-a găsit o înclinație atât de mare încât era imposibil să construiești ceva pe ele