îmi pun sufletul pe tavă cu grație de femeie,
să-mi știe lumea freamătul, iubirea și dorul,
toamna iarăși mă seduce cu visuri la cheie,
să zbor deasupra norilor mă învață condorul.

înveselesc sentimente cu culori de curcubeie,
ploaia amintirilor îmi primenește fața,
flăcări de bucurie se aprind dintr-o scânteie,
cântecul și poezia îmi completează viața.

ador să brodez cuvinte cu fire de lumină,
inima să îmi îmbrac cu o fină dantelă,
cerul acum mă răsfață cu pronia divină,
visul meu înflorește ca o imortelă.

nu credeam bătrânețea să îmi fie senină,
toamna mă ademenește cu ritmuri de tarantella.