O, mamă, de păduchi în gând mă scarpin
Și cugetul nu-mi curge-n foi de dafin,
Mi se-nnorează mintea de beție
Și ploaia cade-n visul ce-ți dau ție.

Aprind la foc de înger o țigară
Când demonii în viciu mă strigară,
Pe chip îți număr senectuții anii
Și-n cramă ard la vinurile stranii.

Din tine, maică,-mi fac un chip cioplit
De Dumnezeu uitare-n vis cumplit,
Mai beau de prin prisos o noapte-n halbă
Veghindu-te, în grea mirare albă.