damblagit de-atâta muncă
viața mi-i acum pe ducă

ofurile-mi sunt amară sare
scoasă parcă din sudoare

bătături am groase-n palme
simt tot trupul sub sudalme

vorbele-mi par boabe acre
gândurile nu-mi sunt sacre

mi-e călirea încă-n toi
pentru crâncenul război

n-aș vrea să mă pierd cu firea
căci e-aproape nemurirea

poate-ntindem toți o mână
să salvăm Terra bătrână