Dragostea

Dragostea nu are timp, n-are început, sfârșit…
Ea nu știe să cerșească, dăruiește și se lasă.
Este bună, neînțeleasă și a inimii crăiasă,
Dar nu poate cumpăra și nici de vândut a sta,
Oamenii nu o mai vor, nu e pe înțelesul lor!

Când o dragoste curată te atinge și te înalță,
Simți în tine cum se naște forța cea Dumnezeiască!
Asta-i harul cel divin, ce coboară din senin,
Intră-n omul cel curat și îl face împărat!

Doar că omu-i trecător, nu se vrea nemuritor…
Nu cunoaște și nu vrea, taina asta a o bea.
Sufletul îl are trist și ușor se dă învins.
Are mintea prea perfidă, este îngustă și aridă.