Dintr-o nucă rostogolită
a ieșit un melc cu frac,
își purta cochilia ca pe o scenă,
timpul se compunea în cercuri concentrice.
În oraș, zebrele au luat-o la fugă,
pe spatiile verzi
ca niște idei violete
scăpate dintr-un manuscris nebun.
Semaforul a rămas blocat pe roșu,
claxoanele au început să recite versuri,
tramvaiele dansau cu pași de balet.
Totul părea un act fără regizor,
o piesă jucată de umbre și ecouri,
absurdul își făcea de cap
cu eleganța unui melc ieșit dintr-o nucă.