a trecut și vinerea aceasta, o spune
cu o bucurie albă.

ea nu și-a văzut niciodată sursa apei,
nici măcar în coșmarurile ei aproape zilnice.

fiecare vineri
e un vagon de dormit.

în vis eram împreună,
îmbrățișați de aerul liber.

ființe fără număr
se roteau în jurul nostru,
ca într-un dans sacru.

îmi frec ochii,
pipăi partea dreaptă a patului –
o răcoare îmi trece tiptil printre degete.

s-a făcut iar vineri, spun
cu tristețe abia observabilă,

sângele își urmează cursul în tăcere…