dincolo de fereastră e aproape ora la care anotimpurile carnale se risipesc
în cele patru zări
într-o călătorie inițiatică prin labirintul imaginar al simțurilor
tactile
și atât de prezumtiv supercalifragilistice spui pe nerăsuflate
ca un cunoscător

mă ridic în capul oaselor teoria asta îmi duce pulsul la limita răbdării
scăpată de sub control imaginația o ia razna îmi înroșește mai toate globulele
nu ține seama de nimic nici măcar de tâmplele deja înzăpezite
prin vene îmi înoată parcă un țipar electric și claustrofob
capilarele îmi freamătă necuviincios
sunt la punctul de fierbere zic nu mai e timp să argumentezi


hai
te cred pe cuvânt și oricum
la capătul clandestin al vieții ne așteaptă un déjà-vu cu năbădăi
de la o vreme orice nebunie e permisă și repetabilă și iernile nu mai sunt ce au fost
înainte de tine cu mine un deux-pièces incandescent și nonconformist
sarea și piperul acestui poem viu
ca o respirare