Dimineaţă, m-am trezit cu o poftă nebună,
Să zburd ca un nebun.
Fotosinteza, nu era totul,
Doar pentru că era moartă de-acum.
Mi-am luat inima în dinţi,
Am purces către un nou,
Dar era vechi de când lumea,
Atunci când l-am văzut.
Acolo eram eu odată,
ÃŽn noul acela, nemilos de acum.
O pauză a fost de ajuns,
Să-mi clădesc totul în minte
Aşa cum a fost el odată,
Dar nu era decât noul de-acum,
Care se împotrivea ca un nebun,
La schimbarea sarcastică de pe drum.
Dimineaţă, m-am trezit cu o poftă nebună.