Constat că îngerii ascultă de mine,
i-am rugat să-ți taie calea
când cobori
să culegi cuvintele
din pajiști albastre,
deschise,
largi
și când,
cu fragede gânduri,
cuprinzi rânduri
strunindu-le cât literele țin
în mănunchiuri exacte
atât doar cât poți duce
în inima ta.

Și-am mai descoperit
că demonii se tem de tine,
te ocolesc
și se supun tăcerii
când trecerea ta
foșnește prin pagini,
când gura ți-o deschizi
întotdeauna cu grijă
măsurându-ți exact tonul,
silaba,
și acordul cu cineva
care mereu te ascultă,
te așteaptă,
te îmbrățișează de sus
și când dansul tău unic
te înalță
stăpânind toate făpturile.

Da, constat că îngerii
cât și demonii
se supun
la cuvântul meu
sau la cuvântul tău,
e totuna.