Nu pot face nimic pentru voi acum,
sunt singur ca o noapte-n care nu se întâmplă.

Ah, frico, împușcă-mă în patru zări,
ca să pot scoate ochii tuturor -
vedeți, oameni, vedeți câtă dreptate nu mi-a ajuns?

Lua-v-ar dracul din talpa iadului și
muta-v-ar în sânul vostru,
și tot aș fi cel mai mic lucru.

Nu pot să fac nimic pentru voi acum
decât vorbă, poate grâu s-a face,
pâinea voastră mi-a hrănit frica.

Căci și dacă am iertat un gândac de baie,
căci nicio metaforă suplă cât obeliscul leilor nu m-ar salva,
sunt pierdut ca toate cuvintele mele.

Doamne, de teamă arunc cuvintele mele, de teamă,
niciun drum de grâu,
doar firimituri,
ajutați-mă înapoi.

Sunt cel mai singur și înfometat om dintre oamenii mei,
nu pot face nimic pentru tine acum.