Trezirea e ca o luptă
Dintre „nu mai pot” și „încă mai pot”.
Și cele două voci se află
Ca doi caii într-un spectaculos galop.

Caut hainele dimineții, ca un câine vagabond
Care caută prin gunoaiele societății.
Și le găsesc numai cu un gând:
Să nu fiu judecat de alții.

Ajung la liceu târându-mă.
4 ani o să stau cu oameni noi,
Poate sună ca o glumă,
Dar mă simt ca un vulpoi.

Unul care încearcă să se facă temut,
Pentru că de multe ori a fost uitat.
A încercat mereu să se amuze,
Chiar și dacă risca să fie certat.