În zbor, îmbrăcat în fier
Din pântecul mamei de ieri,
Nor, cu trup însămânțat în cer,
Visat de clipa ce crește-n eter...

Lovit de raze mereu,
Ca de muchia unui alt zeu
Ce soarbe pe loc dintr-un eu,
Sunt tot ceea ce rămân
ÃŽn mine instantaneu.

Carne de rază, curgere vie,
Din sângeriu, picătură târzie,
Care străpungându-se cheamă
Atingerea ce îi seamănă.

Cer pe buricul degetelor – scut
Cu care apăr, minut de minut,
Trăirea ce mă face mai mult
Decât ceea ce devin
În amănunt.