|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Nothing sought Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-01-08 | [This text should be read in romana] |
Lidia nu e o femeie din carne și oase,
e o rană care respiră, o țesătură de trupuri rupte ce refuză să moară. Nici tu, Assurbanipal, nu ești doar o față cioplită-n piatră. Ecoul poruncii tale mai plutește deasupra, iar lutul îți scrie numele, ca și cum lumea ți-ar purta dintotdeauna coroana. Între timp, ard poemele cu tot cu adăpostul lor sub aripile avioanelor nechemate de nimeni. În ochii Lidiei se înghesuie milioane de suflete. Gyges își mai linge insistent memoria. Damasc nu mai e sete, ci o arsură care mușcă din mine până la os.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy