Când plec
partea ascunsă din suflet
rămâne
să te privească îndelung
prin ochiul inimii,
singurul
care nu mai răstoarnă
imaginea.

Când pleci
rămâne plecarea precum
parfumul care persistă
atât de familiar,
atât de aproape încât
nările au învățat
să te păstreze însetate
cât eternitatea.

Când plecăm
iar ceasul ne surprinde
pe continente diferite
și luna mușcată
ne ține pe același ecran,
lumină se sparge
în absența
ta.

Și dacă
nu mai vin
și nu mai vii
vreodată
să știi
că las cheia
de la încuietoarea lumii
ascunsă
sub prezența
ta.