În setea nopților pustii mă rătăcesc
Aleargă visele plutind dezinformate
Lipsind prezențele vitale-nebunesc
Sunt dezertor refugiat din realitate

Spre dimineață doar tăcerile vorbesc
Liniștea curge înecând șoaptele toate
Cuvinte magice în pagini strălucesc
Au dezertat sedimentându-se frustrate

Plec în absență căutând să mă găsesc
Prezența umblă despletită jumătate
Umbrele zilelor desculțe hoinăresc
Gândul pierdut în amintiri controversate

Fără de urmă pașii mei te însoțesc
Impare calcă levitând dezorientate
Acasă drumul de-aș putea să-l regăsesc
Toate cărările mă plimbă derutate

Secunda bate efemerul omenesc
Haosul crește alungându-mă spre noapte
Rostogolit către apus mă veștejesc
Lasând în urmă toate visele-nodate

La fel ca luna doar în soare strălucesc
Dorul mă frânge respirând absurditate
Am dezertat în aiuritul ,te iubesc’
Degeaba sunt dacă exist în altă parte