suntem aici de ceva vreme.
tu pari un păun extravagant, garnisit cu frânturi de curcubeu,
eu o păuniță grațioasă, cu inima pârguită,
risipind pe sub gene incantații

ne întâlnim ades în camera tapetată cu endorfine,
împărțim colțuri opuse pe aceeași țesătură albă, întinsă între noi
ca un nor mătăsos de vară
cirrocumulus lenticularis,
la mijloc pernele umflate numără clipe
una
câte
una
mie
una ție


tăcerea se subțiază
în noi își fac iar loc poemele învățate pe de rost
și totul devine limpede:
odată cu apropierea dimineții,
suntem Adam și Eva tatonând sinergic nerăbdarea capilarelor
ca doi păuni maiestuoși
în stare de grație