|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Nothing sought Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-02-01 | [This text should be read in romana] | Un an a trecut cu amare suspine, De când la ceruri ai plecat de la mine, Destinul lumii s-a rotit în tăcere, Schimbând anotimpuri, din nou, în durere. E o casă mută și-o masă e goală, Iar umbra ta-i singura, alba petală Ce-a mai rămas în geamul care apune, O voce stinsă-n mări de rugăciune. Prin fețe străine-am căutat un răspuns, În douăsprezece luni de nepătruns. Dar timpul nu vindecă, timpul doar tace, Păstrând amintirea ta pură, în pace. Te zăresc în lumina ce cade pe prag, În lucruri lăsate, ce le păstrez cu drag, Când un ciclu de viață în jur s-a închis, Tu rămâi pentru noi un spirit dintr-un vis. E-o viață întreagă, un an fără tine, Un chin amar, în suflet adânc se ține. Dar dincolo de depărtări și de stele, Mamă, vei fi primăvara vieții mele.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy