|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-02-04 | [This text should be read in romana] |
Între două respirații nu ne pierdem brusc.
Ne subțiem. Câte puțin în fiecare zi, în lucrurile pe care le amânăm, în tăcerile pe care le numim „pace”. Viața nu ne lovește , ne învață pe ocolite. Ne pune oglinzi în oameni și ne întreabă, fără grabă: asta e tot ce ai de spus? Am crezut că timpul e ceva ce se cheltuie. În fapt, timpul ne cheltuie pe noi, cu o răbdare care nu greșește niciodată. Iubirile netrăite nu dispar, se mută într-un colț al inimii unde bat mai încet, dar mai adânc. Și totuși, există momente când o voce, o frază, o amintire te oprește în mijlocul drumului și înțelegi: nu e prea târziu, este doar "acum". Acum, este singurul moment în care putem fi întregi. Unde un adevăr spus simplu cântărește mai mult decât o viață explicată. Așa că, dacă rămâne ceva după noi, să nu fie zgomotul pașilor, ci liniștea în care cineva va spune: „A fost aici și a simțit.”
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy