Privește-mă! Vezi dincolo de formă?
Mai simți ceva, departe, azi, în timp?
În taina nopții, cea fără de normă,
cu pași străini, prin gândul tău, mă plimb?

La mine este-o liniște solemnă.
Florile s-au uscat peste mormânt.
Și lacrimile peste frumusețea tencuită
a văduvei care încă îți sunt.

La căpătâi am pus o poezie
și la picioare tot ce am sperat,
anume că emoția și chimia
sunt susținute de arhitectură de bărbat.