|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-02-13 | [This text should be read in romana] |
,,Cocorii și vulpea” de Virginia Stanciu
Sosiți din depărtare În cuibul lor cel mare, Făcut cu trudă odată Pe o margine de apă. Cei doi cocori veniți, Cum nu-s prea obosiți, În cuib mai puse iarbă Să cuibărească în grabă. Și apoi, cum au clocit, Puii când au ieșit, Să zboare nu-s în stare, Dar se țin pe picioare. Iar vulpea-n căutare, Ciordind ca autoare, Având și un rar tupeu, Zise: „Îi pot plimba și eu. Și alții am mai crescut, Cunosc ce am de făcut. Îi iau cu mine în iarbă, Că tot n-am altă treabă.” Și cunoscută hoață, De când fură și o rață, Se ascunde îndată, Ca nimeni să n-o vadă. Dar părinții, cocorii, N-au stat ca spectatorii. Simțise ce vrea vulpea Și îi ciuguli urechea. Când amândoi deodată S-au pus pe ea, n-o iartă. Iar vulpea schilodită, Cu blana rău boțită, Vorbea încet prin iarbă: „Dacă-mi vedeam de treabă, Nu mai eram beteagă!”
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy