LanÈ› pe suflet

Nu știu dacă este bine sau nu,
Dar timpul pare că ne e dușman.
În ochi eu te privesc și simt că tu
Într-ale vieții ai rămas profan.

Încă mai crezi că toți spun ce gândesc
Și că mintea lor e izvor de bunătate;
Nu vrei să vezi că ei doar răspândesc
Minciuni, chiar și despre divinitate.

Dar nu te judec, lumea e vicleană;
Te-nvață să confunzi lumina-n fum,
Îți pune lanț pe suflet, drept coroană
Și-ți spune că e bine așa, oricum.

Nimeni nu va veni să te salveze;
În vremuri seci nu există minuni.
Pe inimă timpul crud vrea să graveze
Că iadul este plin de oameni buni.