Cu traista de amintiri în spate,
Veşnic hãituit
De câinii de pazã
Ai veacului,
Curg
Spre necunoscut.
PaÅŸii sunt inutili,
Nimic nu e stabil,
În minte am doar un gând:
Cum voi găsi drumul
Dacã vreau sã mã întorc?
Aşa cã mai arunc din când în când
ÃŽn spate
Câte o amintire.
Dar, Doamne,
Am ajuns la fundul sacului,
Nu mai am ce sã arunc!
AÅŸa departe am ajuns?
Şi parcã s-a lãsat şi o linişte nefireascã.
Nu mã mai latrã nimeni,
Nu am nicio povarã-n spate:
Se face noapte...