Visezi deșert

Visezi deșert, visezi nisip
Și ce visezi deșert visezi
Iar dunele iau veșnic chip
De grele și fierbinți zăpezi.

Visul tău se pierde-n zori
Când primul ceas din dimineață
Îți spune că odată ai să mori,
Dar tu nu simți că ești în viață.

Timpul prin vise l-ai închis,
L-ai omorât fără un țel;
Vei fi și tu de timp ucis
Așa cum și tu l-ai ucis pe el.

Nu plânge clipa ce-a trecut,
Ci treci cu ea odată, zbori
O șansă unică ai avut
Acum cu ea odată mori.

Regrete negre și pustiu
Dorința seacă pentru moarte...
Lacrimi amare... e târziu
Timpul nu poate să te poarte.

Ikmar