Am fost acolo
unde visele mor odată cu noi,
tăcerea prinde sunet
în iarbă, adieri de vânt și ploi...
Șșștt... asculți tăcerea care nu-i tăcere...
și simți iubirile trecute de dincolo de noi
prin parfum de floare, sădite cu lacrimi
de dor și culoare.
M-am dus acolo
unde fără să vrei pășești sfios
să nu tulburi amintiri trecute
duse pe culmi înalte neștiute.
Unde mi-am lăsat și regăsit
dureri și vise,
speranțe cu aripile frânte,
toate ingenunchiate și de amândoi uitate.
În locul acela sfânt,
prin mireasmă de floare, de cer și pământ,
aud : totul mă doare...
la fel ca și secunda care-a fost
și-acum dispare.