mereu acolo o sărbătoare îndepărtată
o sărbătoare din care lipseam
probabil anunțat prea tîrziu
probabil nedorit sau poate
inexistent printre adresele lumii
ploua cu liniște și resturi de întîmplare
mă durea o trezire bruscă
implozie a trecutului în mine
încet năpîrleam încă o dimineață
încolăcită ca o femeie nevăzută
nuditatea secundelor îmi făcea bine
doar mintea căuta zgomotoasă prin inimă
ciocanul și cuiele zilei
mă priponisem cu limba de transparența lichidă
vorbeam apei pe limba ei
cuvintele mele fierbinți treceau
împietrite în mici grăunțe de siliciu
uitam