Din toamna-aceasta de-nțelesuri plină
Am să mă trec, purtând o rană-ascunsă
Arsură-a unei lacrimi ce-a fost plânsă
Ca o pedeapsă luată fără vină.

Mă ascundea pianul printre clape
Eu, m-ascundeam în cântecul de nai
Eram un emigrant la porți de rai
Sperând că ești, pe undeva, pe-aproape.

Acum nu pot pentru nimic în lume
Să-mi dau răspunsul mie însumi, cum
Te-am întâlnit, întâmplător pe drum
Pe tine, care m-ai strigat pe nume.