Din joacă,
ca un chirurg plastician, părând că știe meserie,
mi-am decupat, dintr-o eroare,
un rânjet strâmb punându-l la păstrare
pe-o coală de hârtie.
Uitându-mă-n oglindă, la mecla prost tăiată,
fereastră fără draperie, pe post de gură mutilată,
am remarcat că-s mai frumos :
prin gaura lăsată se vedea un dram de minte,
ca o măsea de minte.
Ce haios!
Oare din cauză că nu mai era și gura care minte?