Traind asa in timp incremenit
Realizezi ca asteptarea e o piatra
Si gandul tau e secolul trait
De omul primitiv,odata.

Ai vrea ceva,ai sti raspunsul,
Dar tu te-nvarti in timpii morti
Pasind incet,privind apusul,
Dialogand cu ceasurile-roti.

Nu speri si nu regreti nimic,
Privesti fara simtire golul
Reinviind trecutul de nimic
Uitand ca tu ai inventat chiar zborul.

Si vidul de idei in care fugi
Ti-e adapost si ti-e capcana totodata
Si sulita secundei celei lungi
Din sange si din apa e creata.