Dar mai bine absent!


m-am imbolnavit de jigodie si de pesta porcina,

si de boala vacii nebune, mai ales, mai ales,

nu e lumea de vina, numai eu sunt de vina,

si as sta. Insa carnea ma impinge la mers –


merg in turma spre piscul de pe care, in jos,

azvarli-ne-vom ca niste pietre spre Tine,

nu vom stii ca muscam prea flamanzi din Hristos,

dar vom fi pentru-o clipa satui, va fi bine –


apoi ne vom musca de ciolane si maini,

tot asa cum acum ne muscam pentru-o paine,

innota-vom prin sange si prin ziua de maine

tot asa cum acum ne zdrobim pentru paini –


tot mai reci, mai voraci, pesti pirania ce-nvata

stiinte noi sa apuce cea mai buna bucata,

din pamant, sau din cer, dintr-o mama sau tata,

desi sori ne-ncalzesc, putred – sangele-ngheata –


tot mai frig e pe lume, tot mai rece in piept

bate inima cui mai viseaza sa fie

pace, mila, dreptate, omenie, fratie,

consumam din Hristos o planeta de drept –


in sfarsit, va veni si acea judecata,

dar niciunul din noi n-o sa fie prezent,

doar pe cartea vietilor noastre-o erata

o sa scrie: stiam! dar mai bine absent!.