Întreaga fire, cât cuprinde,
Miracol, celor mici, le pare.
Cum nasc, în suflet le pătrunde
A lumii vrajă-ncântătoare.

E în privirea lor o rază
Răsfrântă ca un magic semn;
Iluzia le dă îndemn,
Și slabele puteri cutează.

Necunoscutul rost divin
I-afunda-n ape-adânci, în spume.
În van îi chemi, rămân străini,
Căci ei trăiesc în altă lume.

Puri, ochii lor desculți rămân.
Ce vise stranii în răsfrângeri!
Și ce frumoși pierduții îngeri
În universul prea bătrân!

În timp ce mai luptăm cu găndul,
Sprințar visează mintea lor;
Misterul vieții, descifrându-l,
Dintr-un fior, în alt fior.