E așa pustiu în jur
Și liniștea o aud cum cântă,
C-o rază de ar mai cădea
S-ar rupe și-ar ajunge frântă.

Pustiu e și e frig
Și singurătatea mă-nfioară
Că uneori aș vrea să mor
Ca să mă nasc a doua oară.

Copacii despuiați de coajă
Și arși în trupul lor de mucegai
S-au mistuit de-atâta suferință
Și-au dispărut, s-au prefăcut în scai…