Cãdem peste visele altora
Cu zgomot de avioane,
Ne rupem propriile taine,
Le aruncãm frânturi
Deasupra locurilor publice
Ca pe cenusã,
Cãutându-le apoi pe vreo insulã pustie.

Zâmbim convenientelor
Cu aceeasi dinti cu care
Muscãm mâna tremurândã
Pe o coala albã de hârtie
Si-apoi ne gâdilam
Cu ideea
Cã suntem mai superiori
Decât oricine si asta
Chiar cu riscul unui compromis gramatical.