Am cules de pe pletele blonde ale zilei margarete
Cu petale care se desfac în ore polenizate de regrete,
Privirea ți-am furat-o și am strecurat-o în ochi – totem și talisman-,
Fluturii albi din piele purtau însemnele iubirii descrise într-un roman
Personal și intim cu mii de pagini albe ale liniștii de celibatar
Și cu mii de pagini roșii cu iubirea sărutând altar.

Sărutul tău avea gustul fericirii deghizate în voluptate,
Așteptarea se lupta cu clipa răvășind emoții sculptate
Din marmura roșie în forma frumuseții casante
Sparte la prima adiere a unei vorbe rostite de un fante.
În palmele tale moi și-a făcut cuib pasărea speranței incerte
Vânate de vulturii îndoielii , găsind refugiu în grota cu țeluri inerte.

În sânul tău rotund ca o irezistibilă chemare
De șoapte ale sângelui fierbinte prefăcând în aburi sărată mare,
Mi-aș face sălașul iubirii cu miresme de carne senzuală,
Brațele tale să m-acopere complet într-o iederă astrală,
Corpul uns cu balsamul mângâierilor să se dizolve în esențe ale plăcerii
Care umplu cu iubire abisul durerii.