Trepte

I

Îmbălsămată clipă
a strălucirii noastre în noapte.

și-acum gândurile-mi sunt absorbite
de vocea și de (mare) beția ta
de îndoiala
ce intervenea între noi
exact în momentul
când tra(ns)versam cu pasiune
metafizicul.

II

tu, ca un bun observator
al nuanțelor
spune-mi ce haină să-mbrac
ce sandale să port
și ce brățară să-mi pun
pentru a-ndepărta lupii din noi
și iarna.


III

...iar toamna a și venit -
din nou fără certitudini
te strig în surdină și peste tot
îmi sună ca un ecou
miraculoasa trecere
a timpului.

cât de mult mi-aș dori –
străbătând împreună
străzile vechi ale orașului
spre acel loc magic
al (in)serării –
să-ți pot lăsa în dar zâmbetul
dimineața.



8-9 octombrie 2005