Alăuta rugii mele pentru slovele din geană, din poiene nerostite pentru sufletul-năier, Maică, ornicului spaime ghemuiește-le în fluturi, și adastă cerul molcom drumului spre nicăieri.
Gândul ce i-am fost săhastru de pe ulițele strâmte, nu lăsa să-l pierd pustiei, nu lăsa să piară-n ger. Dă-mi Părinte, rugii nostre anotimpul bun să-i fie, Taina nunții să ne spele de rău și de rele.