cine a spus ca tacerea nu doare
nu a incercat niciodata injectiile cu ace subtiri
cele care nu lasa urme decat asa ca un cuvant abia rostit
la inceput si eu am crezut ca tacerile sunt prilej de alb pur
de coala pe care ar fi pacat sa incepi un desen
de frica sa nu-i strici albul de porumbel rotitor
si-apoi cine stie cate culori s-ar putea aduna
si ce galceava ar putea iesi la lumina.




cineva mi-a spus odata
ca tacerile dor mai rau la batranete
ca sunt ca niste clopote care-ti anunta
iremediabil moartea zambetului.


urasc tacerile intotdeauna
ascund cuvinte nerostite
adunate acolo ca o gramada de moloz
sub care se ascunde atata tristete
incat cred ca tacerile circula pe sine nevazute
circuit de trenulet electric
care trece mereu prin aceleasi gari
fara sanse de a iesi vreodata in afara cercului.

tacerile sunt un strigat de ajutor mut
de aceea nu le auzim niciodata decat prea tarziu.