agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-13 | [This text should be read in romana] | Submited by Constantin Enianu Fiică gingașă de rege, cînd în haina ta bogată Treci în faeton de gală și te mlădii zîmbitoare, Cum din frunzele-nfoiate rîde proaspătă o floare, Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată. Zbori cu șase cai ca vîntul și răsai ca aurora. Cu căciulele în mînă și cu gurile căscate, Oamenii salută-n cale pămînteasca zeitate, Tu te-nchini. Te simți născută spre norucul tuturora. Dar deodată în mulțime tu fixezi ochiul tău mare. De o umbră-nfiorată e gîndirea ta cuprinsă… O femeie de pe stradă și-a-nălțat privirea-i stinsă Înspre tine… fără ură, fără-amor, fără păsare. Tu ? Unde te-apropii codrul se preface în grădină, Întristarea-n bucurie, bucuria-n fericire… Secolii coroanei tale cu regală strălucire Pot să scoată grîu din pietre și palate din ruină. Ea ? născută-ntr-o cămară în mizerie obscură, N-auzi nici glas de mumă, nici a preoților psalme… S-a trezit cu comedianții cum juca bătînd din palme, Pe-a pierzării căi părinții o-ndreptară ș-o vîndură. Ea ? De-o intra în templu sub negre boltituri Al morții spirit doară îl simte în tăcere, Căci nu-nțelege blîndul cuvînt de mîngîiere Din paginele unse a sfintelor scripturi. Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorîte cu-adînci și slabe fețe ? Ce-nseamn-acea cîntare pătrunsă de blîndețe, Ce împle tînguioasă puternicele bolți ? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor ! Din valul ce ne bîntuie Înalță-ne, ne mîntuie ! Privirea adorată Asupră-ne coboară, O, Maică prea curată Și pururea fecioară, Marie ! Răpită de duiosul organelor avînt, Pe cartea cea de rugă alunec-a ta dreaptă, Iar ochii tăi cei umezi la ceruri se îndreaptă. Ea ?… cade în mulțime cu fața la pămînt. * De-ai muri copil de rege de-ale florilor miroasă, Ca de marmură un înger sub boltirile înalte, Pe un catafalc depusă – un popor ar plînge-ncalte, După sufletul tău dulce, după sfînta cea frumoasă. Ea ? Dacă va cădea moartă într-o noapte de beție Prin ciocnire de pahare și prin danțuri desfrînate… Vre un cioclu de pe uliți va-ncărca-o-atunci în spate, Dară nici în moartea însăși liniște nu va să-i fie. Nu. Nici maiestatea morții nu sfințește pe sărac… Căci scheletu-acela care a purtat ast-avuție De amar și de durere, preparat de-anatomie, Va face-un pedant dintr-însul… Iar la urmă, într-un sac, Va fi aruncat în groapa cea comună. O scînteie Ce-a pierit fără de urmă. Și cu toate astea-i semeni Ca și lacrima cu roua. Parc-ați fi surori de gemeni : Două vieți în două inimi, dar o singură femeie. [1880]
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy