eliad e doar un prilej
spre a nu fi întretăiați
de noapte
o poveste spusă fără ecou
și liniștea gândului


unii aplaudă stins
alții
abia de pot veni
din ei înșiși
pe scaunul fără spetează
și fără echinocții


pășim pe o scenă
aproape despicând luminile
vocile se amplifică
lângă noi
fără microfon
azi chiar singuratic


eu citesc din poeți


nu mai știu unde sunt
acum
mă trezesc doar în negru
parcă ar fi murit ceva
poezia din mine
sau poate doar bate un coșar
în atriuul stâng
aritmic


las crizantema albă
pentru o altă joi
când nimic nu va mai fi
pe străzi
prelungit nefiresc
a întunecare