ma uit în urmă și uit
respir înainte
inecindu-mă în stropii de ploaie
spânzurați în cădere

te-ai uitat în urma și
ai uitat
expirind amintirea serilor
în care lipeam timbre
în Cismigiu

v-ați mutat înainte de vreme

v-am cautat în pas
de cădere
înecându-ma în cuvinte
lipite pe pereții ploii

ce spală și spală

oare cum ne vom recunoaște
albiți de
uitare?

mestec șerbet și aștept
să sune la ușă

uitarea

să renunțe la legile
ei
lăsându-ne singuri
mestecând șerbet
tremurând

la marginea paharului de apă