Noaptea cețoasă, neclară,
printre arome de trecut
toarnă-n coama legendară
un strop din vechiul nostru lut.

Iar în piatra funerară
alte tăișuri se ascut
și în jur încep să sară
scântei într-un sunet mut,

ce ard biata grămăjoară
din oase ce n-au avut scut.

Mă întreb câți or să mai piară
pentru a nu știu câta oară,
pentru un strop din vechiul nostru lut.