Mă las de haina-șarpe
cum spui când sunt femeie
și mai ușoară sar pe
un nor să-mi fie speie
îmi lepăd blana neagră
cu farmec de pisică
și aerul mi-l trag ră-
sucindu-mă de frică
de pietre ce m-așteaptă
în mâini cu unghii roase
țâșnesc pe-o cale dreaptă
pierd carnea de pe oase
și nu mai știu ce-s: șarpe
felină ori femeie?
strecor un strop amar pe
o ultimă idee
îmi murmură că miaun
și sâsâi…

Da-s femeie!